Canor DAC 2.10 – conversia digitalului într-o experiență emoțională

Acest cest articol este dedicat DAC-ului Canor 2.10, însă, înainte de a vă povesti experiența mea cu acest aparat remarcabil, vreau să vă spun câteva cuvinte despre povestea din spatele brandului Canor Audio, vecinii noștri din Slovacia, pe care nu pot să nu-i privesc cu o anumită admirație și, sincer, cu multă simpatie. Nu doar pentru ce construiesc, ci și pentru cum o fac: cu pasiune, cu seriozitate, cu respect pentru muzică și pentru cei care o iubesc. Canor nu e genul de companie care produce sunete. Ei creează experiențe sonore. Pentru mine, contează enorm acest aspect.

 

Se spune că cele mai bune povești audio încep cu o chitară. Sau cu un saxofon. Sau cu… șurubelnița. În cazul Canor Audio, toate trei sunt adevărate.

La o cafea imaginară cu Zdeňek Březovják, co-fondatorul și inginerul-șef al companiei, afli că întreaga aventură Canor n-a pornit dintr-un plan de afaceri cinic, ci dintr-o casă plină de muzică și suflet. Tatăl lui a fost muzician și multi-instrumentist, genul de om care știe să cânte la tot ce are corzi, clape sau valve și care, evident, a umplut copilăria lui Zdeňek cu armonii și mult saxofon tenor. Așa că, înainte să înțeleagă ce e un decibel sau o distorsiune armonică de ordin 2, Zdeňek a învățat să simtă muzica. Mai întâi cu vioara, apoi cu saxofonul, iar mai târziu, inevitabil, cu osciloscopul. Fascinația pentru cum se reproduce sunetul l-a dus pe băncile unui liceu tehnic în Vráble, în umbra legendarului Tesla – cel mai mare producător de amplificatoare din fosta Cehoslovacie. Acolo a prins microbul, nu de gripă, ci de amplificare audio.

Primele încercări serioase au fost sub brandul Audiospace, niște monoblocuri de 500W și un preamplificator alimentat cu baterii. Piese rare, cumva pionierat audiofil de garaj. Apoi, destinul a făcut să întâlnească o echipă de pasionați care deja produceau un amplificator pe tuburi, clasicul TP101. Așa s-a născut ceea ce astăzi știm cu toții ca fiind Canor Audio.

De la 3 parteneri și 2 angajați în 2000, la peste 80 de oameni în 2020, Canor a crescut frumos, fără scurtături, fără artificii. Totul făcut “în casă”, cu urechea atentă la fiecare topologie, fiecare bias, fiecare transformator. Că e vorba de lămpi sau tranzistori, un singur lucru e clar: sunetul contează. Emoția contează. Muzica, aceea pe care o simți în piept, nu doar în urechi, este busola după care au mers mereu.

 

 

Iar pentru că tuburile de azi nu mai sunt ce-au fost (nu, nu e doar nostalgia vorbind, este realitate), au construit propriul lor sistem de măsurare, numit Aladdin. Un fel de laborator digital în care lămpile sunt alese mai atent decât vinurile într-un restaurant cu stele Michelin. Dacă ajunge într-un amplificator Canor, înseamnă că e una dintre “lămpile miraculoase”. Dacă nu, probabil și-a greșit vocația și trebuia să ajungă într-un toaster.

În plus, au explorat tot: conexiuni ultraliniar clasice, feedback catodic, bias automat, clasa A pură și chiar au trecut granița în lumea solid-state, pentru cei care vor magia Canor fără mentenanța lămpilor. Așa a apărut AI 1.10, amplificatorul tranzistorizat care sună de parcă ar avea o inimă cu “filament”.

Și poate cel mai frumos lucru? Canor încă nu știe ce va urma. Nu există planuri grandioase, ci doar o promisiune sinceră: vom face tot ce putem pentru ca muzica să rămână vie și autentică. Iar dacă ascultați vreunul dintre amplificatoarele lor, veți înțelege exact ce înseamnă asta.

Respect, domnule Březovják. Și mulțumesc că n-ați uitat că sunetul începe întotdeauna cu o poveste bună.

Scurtă istorie Canor Audio (de la pasiune la inovație)

Dacă ai impresia că toți producătorii de amplificatoare pe lămpi spun aceeași poveste cu ”sunet cald și natural”, stai puțin. Canor nu doar că își scrie povestea cu sufletul, dar o și măsoară cu precizie chirurgicală. Și dacă tot vorbim despre măsurători, hai să începem cu Aladdin – un sistem de testare a tuburilor pe care l-au dezvoltat in-house, tocmai pentru că nimic de pe piață nu era suficient de precis pentru standardele lor.

Aladdin nu este doar un echipament de laborator. Este un soi de bibliotecă magică, în care fiecare lampă audio este măsurată, catalogată și comparată după parametri extrem de stricți. Rezultatul? Doar cele mai bune tuburi ajung în amplificatoarele Canor – iar tu auzi doar ce e mai bun.

Topologii clasice, rafinate modern

De-a lungul anilor, Canor a perfecționat mai multe abordări tehnice, dar un fir roșu rămâne constant: căutarea echilibrului între performanță tehnică și plăcere auditivă. Vechile amplificatoarele clasice cu conexiuni ultraliniar, precum TP101 și TP134, ofereau un sunet deschis, aerisit, dar aduceau provocări în alegerea boxelor potrivite (datorită factorului de amortizare mai mic). Pentru mai multă versatilitate, inginerii Canor au trecut la designuri cu feedback catodic și bias automat,  ceea ce se traduce printr-o compatibilitate mult mai mare cu diverse boxe și o stabilitate a sunetului excelentă. Iconicul model AI 1.10, amplificator integrat în clasa A, este chintesența acestei filozofii – cald, detaliat, capabil să facă pereche cu majoritatea difuzoarelor de pe piață.

Dar dacă nu vrei lămpi? Nicio problemă.

Chiar dacă sufletul Canor e alimentat de “filamente înroșite”, brandul nu se ferește de tranzistoare. După ce au simțit „magia” clasei A cu lămpi, au încercat să o traducă în lumea solid-state. Rezultatul din prezent este un amplificator care ofera 50 wați în clasa A, Canor Ai 1.20.  Acesta este un amplificator cu tranzistori în Clasa A, care păstrează caracterul muzical, dar adaugă robustețea și fiabilitatea tranzistorilor.

Este răspunsul pentru cei care iubesc sunetul Canor, dar sunt încă puțin reticenți față de tuburi. Sau, pur și simplu, preferă confortul unei soluții fără dureri de cap. Și ce-i mai frumos e că acum poți allege, nu între bine și rău, ci între două feluri diferite de a te bucura de muzică.

Canor DAC 2.10 – Conversia digitalului într-o experiență emoțională

Într-un peisaj audio dominat de promisiuni digitale și specificații care mai de care mai strălucitoare, Canor DAC 2.10 reușește ceva rar: să fie tehnic impecabil, dar și profund muzical. Este acel tip de DAC care nu încearcă să-ți demonstreze cât de precis este, ci cât de reală poate deveni muzica atunci când tehnologia și arta lucrează împreună.

Inima digitală: ESS Sabre ES9038Q2M

La baza conversiei digitale se află celebrul cip ESS Sabre ES9038Q2M, un standard de referință în zona high-end. Nu este ales la întâmplare. Canor a testat și ascultat mai multe variante înainte de a opta pentru acest model. Dar, și mai important decât alegerea cipului, este modul în care este implementat. Și aici intervine know-how-ul adevărat. Convertorul este alimentat de o sursă liniară, cu transformator toroidal separat, și include regulatoare dedicate pentru fiecare secțiune, pentru un zgomot de fond extrem de redus. Semnalul digital este tratat cu seriozitate: filtrare de înaltă precizie, separare galvanică între intrări, și un reclocker intern care reduce jitterul la valori aproape imposibil de detectat.

 

 

 

Magia analogică: ieșire pe tuburi

Dar ce diferențiază DAC 2.10 de multe alte convertoare digitale este secțiunea de ieșire analogică cu tuburi. Canor a integrat aici un design pe lămpi ce include trioda dublă 6922 (sau echivalentul E88CC), operând în clasa A pură – fără compromisuri. Această secțiune adaugă o textură sonoră aparte, un echilibru între microdetaliu și armonici naturale, care transformă orice înregistrare digitală într-o experiență vie. În locul unei prezentări sterile, primești un sunet plin de corp, cu o scenă sonoră largă și adâncă, voci organice și instrumente care respiră.

Pentru puriști, există și opțiunea de ieșirea complet pe tranzistoare, dacă dorești o prezentare mai neutră sau compatibilitate completă cu un lanț audio total solid-state.

Conectivitate

Canor DAC 2.10 include toate intrările esențiale:

• USB-B (cu izolare galvanică)
• AES/EBU
• Coaxial S/PDIF
• Optic Toslink

 

 

 

Toate sunt tratate cu grijă pentru a preveni interferențele și pentru a oferi o bază solidă oricărui semnal digital. USB-ul acceptă PCM până la 32bit/768kHz și DSD256 nativ, cu suport complet pentru driverele moderne și asynchronus transfer.

Design și construcție

În stilul clasic Canor, DAC 2.10 vine într-o carcasă solidă, realizată cu o atenție obsesivă la detalii. Panoul frontal masiv din aluminiu, afișajul minimalist și simplitatea esteticii inspiră încredere, dar și eleganță.

 

 

Interiorul este împărțit în zone clar definite: digital, analog, surse de alimentare – fiecare cu trasee optimizate, separare fizică și împământare proprie. Este un DAC construit nu doar să sune bine, ci să reziste, să fie reparabil și să aducă satisfacție pe termen lung.

 

 

Sistem de teste

Am testat Canor DAC 2.10  în următorul sistem: MAC Mini & Audirvana (streamer audio), DAC 2.10, Luxman L507Z (amplificator integrat), Marten Django XL (boxe audio), cabluri boxe și cabluri curent DIY OFC Mundorf ShieldFlex, cabluri interconect DIY XLR Neotech argint.

Muzică folosită pentru teste a fost: Tchaikovsky: 1812 Overture, Op. 89 / Herbert von Karajan / Berliner Philharmoniker, Fragile: The Thrill Is Gone / Inside of Me, Sylvan: Trust in Yourself / One to Zero.

 

Tchaikovsky: 1812 Overture, Op. 89 / Herbert von Karajan / Berliner Philharmoniker

Poate părea un clișeu, dar această uvertură este cel mai bun test pentru un aparat care pretinde că poate reda nu doar muzica, ci intenția, arhitectura și energia unei partituri construită să ofere ascultătorului o imagine grandioasă.

Cu DAC 2.10 în sistem, începi să înțelegi cu adevărat ce înseamnă grandoarea muzicală. Nu trebuie să ridici volumul ca să descoperi detalii. Ele vin către tine cu naturalețea și precizia unei percuții dirijate de mâna titanică a lui Herbert von Karajan. Prima impresie, corul este redată cu o forță controlată, o claritate sculpturală și o coerență emoțională care nu lasă loc de îndoială. Ascult ceva cu adevărat special. Muzicalitatea acestui aparat este, fără nicio exagerare, impresionantă. Începutul opusului nu doar că sună grandios – el este grandios. Nu simți doar forța vocilor din cor, ci și intenția din spatele fiecărui atac, fiecare pauză, fiecare crescendo. Uvertura lui Tchaikovsky este  o furtună ce apare de nicăieri în mijlocul unei zile de vară, năpustindu-se peste natură și oameni, iar DAC 2.10 prezintă totul asemeni unui dirijor care își mișcă bagheta cu o precizie aproape înfricoșătoare.

Pasajele lente se amestecă cu momentele fortissimo, grandoare cu modestia, delicatețea vocilor cu puterea generată de întreaga orchestra, totul într-o unitatea care te înfioară. Atunci când muzica își trage sufletul, și tu o faci. În liniștea aproape totală dintre două fraze, îți auzi propria respirație. Și, pentru o clipă, te întrebi dacă nu cumva îl deranjezi pe cel de lângă tine. Apoi îți amintești: ești singur în cameră. Doar tu, sistemul audio și Dumnezeu. Atât de profundă este senzația de imersivitate, încât pereții camerei dispar, iar în locul lor se naște spațiul vast și respirabil al unei săli de concert, din acelea în care liniștea este atât de densă, încât îți oferă un nou punct de plecare pentru fiecare notă.

Și exact asta face DAC 2.10: sapă adânc în înregistrare și reconstituie acea liniște vie care precede și urmează fiecare sunet. Nu e doar o redare a muzicii – e o reconstrucție acustică a realității.

Fragile: The Thrill Is Gone / Inside of Me

Un jazz distilat până la esență, cu o dinamică ce pare să respire odată cu tine. Vocea nu e doar prezentă, este revelată, proiectată în față ca o confesiune intimă. Percuția? Asemenea unei inimi încordate după o cursă în afara timpului, își face simțită prezența nu doar cu impact, ci cu reverberația unei emoții reale. Pielea tobelor se destramă în fâșii sonore, apoi în firimituri de armonici, creând o imagine tactilă, aproape sculpturală a instrumentului. Flautul și contrabasul apar rar, dar nu întâmplător, devin portaluri sonore, extensii discrete ale sufletului muzicii. Cu DAC 2.10 în lanț, audiția devine o formă de meditație. Asculți… și apoi taci. Pentru că ceea ce se revarsă în cameră nu mai e doar sunet. E o întrebare nerostită. O emoție pură. O amintire uitată.

Sylvan: Trust in Yourself / One to Zero

Nicio evaluare completă a unui DAC nu poate ocoli o probă serioasă de muzică rock. Pentru testul final al Canor DAC 2.10, am ales o piesă de la Sylvan, formație de rock progresiv.

Încă de la primele secunde, se remarcă extensia foarte bună în zona joasă. Frecvențele sub 80 Hz sunt nu doar prezente, ci articulate cu autoritate. Impactul tobei este redat cu suficientă energie mecanică și greutate, încât ai senzația că aerul din cameră se comprimă la fiecare bătaie. Basul electric coboară curat până în zona 50 Hz, o performanță excelentă pentru un DAC în această clasă. Se simte rotund, bine delimitat, fără să devină umflat sau invaziv. În același timp, chitara ritmică și percuția sunt bine conturate, cu transienți preciși și o separație bună între instrumente. Sunetul general este clar și coerent, iar imaginea stereo este bine stabilizată. Fluxul muzical este lin, fără efort, cu o prezentare echilibrată pe toată gama de frecvențe. Vocea masculină alături de cea feminină completează fericit orchestrația acestui cântec invitând ascultătorul să asculte întregul album.

Totuși, analizând cu atenție zona de bas profund si bas (30–250 Hz), se poate percepe o ușoară pierdere de definiție. Nu este vorba de o lipsă de energie, ci de o estompare fină a finalului de notă, acea micro-textură care separă ”sunetul bun” de ”sunetul excepțional”. În contexte mai solicitante din punct de vedere ritmic, această ușoară imprecizie poate afecta focalizarea și articularea în secvențele dense. Pentru majoritatea ascultătorilor, acest aspect va trece complet neobservat, dar pentru o ureche antrenată devine un detaliu de notat. Totuși, acuratețea pe restul spectrului este remarcabilă, cu un echilibru tonal natural și o dinamică generală de clasă high-end.

Ce vă pot spune este că, DAC 2.10 își păstrează comportamentul linear și în fața unui gen muzical complex și solicitant, ceea ce îl transformă într-o soluție solidă chiar și pentru sistemele axate pe genuri mai puțin audiofile.

 

 

Concluzie

Canor DAC 2.10 nu este doar un convertor digital–analog. Este o declarație de intenție: aceea că tehnologia, atunci când este pusă în slujba muzicii, poate deveni invizibilă. Nu pentru că nu există, dimpotrivă, e acolo în toată complexitatea ei inginerească, ci pentru că este atât de bine gândită, atât de fluid implementată, încât dispare din calea emoției. 

Fie că ești cufundat într-o simfonie colosală dirijată de Karajan, într-un jazz minimalist care îți șoptește în suflet, sau într-un rock progresiv cu greutate în bas și rafale de percuție, DAC 2.10 își păstrează echilibrul, transparența și integritatea tonală. Sapă adânc în înregistrare, scoate la lumină texturi uitate și microdetalii palpabile, fără să obosească, fără să împingă. Este analitic fără a fi rece, muzical fără a fi moale.

Da, există o ușoară rezervă în zona mid-bass în contexte dinamice complexe, dar este atât de subtilă încât, în afara unui test concentrat, probabil că nu o vei sesiza. Iar dacă o sesizezi, e clar: te afli deja într-o etapă audiofilă avansată.

În rest, avem de-a face cu un DAC matur, bine construit, elegant în prezentare și convingător în orice gen muzical. Un aparat care nu încearcă să te impresioneze prin “wow”-uri ieftine, ci prin consistență, rafinament și profunzime.

Și poate cel mai important: Canor DAC 2.10 îți amintește că muzica nu e o înșiruire de frecvențe, este o formă de trăire.

 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Între 2010 și 2013 am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând sute de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. Acum 7 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de atunci continui să scriu când am ocazia să întâlnesc produse remarcabile. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Articolul il mai poti gasi aici