Dictionar de termeni audio – partea a 2 a
Astazi continuam sa discutam despre fisierele audio si ne oprim la fisierele audio de inalta rezolutie.
In ultimii ani piata audio a fost invadata de o multime de dispozitive mobile de redare a muzicii ce suporta fisiere audio de inalta rezolutie. Gasim aceasta caracteristica la dispozitive dedicate cum ar fi Aune M1S, Sony NW-ZC300, Onkyo DP-S1, Pioneer XDP-30R, la telefoanele de ultima generatie ca LG G6 si Samsung Galaxy S8 si la servicii de streaming ca Qobuz si Tidal unde se promite o calitate audio ce depaseste cd-ul. De asemenea fisierele audio de inalta rezolutie pot fi ascultate si in sistemul de acasa folosind convertoare D/A sau playere digitale de retea conectate la un amplificator si o pereche de boxe.
Cum au aparut aceste fisiere?
Promotorii acestor fisiere audio de inalta rezolutie au fost cei de la Sony. Ei spuneau ca acestea ofera un sunet mai clar, mai complex si mai aproape de original comparativ cu celelalte surse de muzica. Prima incercare de a vinde muzica in format de inalta rezolutie a debutat odata cu aparitia High Definition CD in anul 1995. Au urmat alte trei formate de discuri optice care pretindeau superioritatea sonica fata de obisnuitul CD-DA(CD): DAD in 1998, SACD in 1999 si DVD Audio in 2000. Niciunul dintre aceste formate optice nu a reusit sa se impuna in fata batranului CD-DA (CD). In ultimii ani, din cauza cresterii vanzarilor de muzica online pe piata, au aparut si fisierele audio de inalta rezolutie ce pot fi descarcate legal. Nimic nu s-a schimbat fata de inceputuri, acestea se vand promitand o mai buna calitate muzicala si un sunet la fel de performant ca cel inregistrat de muzicieni si ingineri in studio. Teoretic, folosind acest tip de fisiere, ascultatorul ar trebui sa primeasca un sunet mai bine texturat, detaliat, imersiv si totodata apropiat de performanta originala.
Cum deosebim fisierele de inalta rezolutie de fisierele standard?
In primul rand trebuie sa stiti ca nu exista un standard universal ca in formatele video unde trebuie indeplinite anumite criterii. In cazul fisierelor audio tot ce depaseste o adancime mai mare de 16 biti / 44.1 kHz (PCM, standardul CD) este considerat a fi un fisier audio de inalta rezolutie. Aceste fisiere folosesc de obicei frecvente de esantionare de 24 biti / 96 kHz / 192 kHz, sau de 24 biti / 88.2 kHz / 176.4 kHz. Frecventa de esantionare se refera la numarul de esantioane pe secunda luate atunci cand unda sonora este convertita in digital. Cu cat exista mai multi biti, cu atat mai exact poate fi masurat semnalul, astfel incat daca pornim de la cei 16 biti ce pot fi gasiti in codarea clasica PCM (CD-DA, neoficial CD-uri) si crestem pana la cei 24 biti din fisierele de inalta rezolutie, realizam un salt notabil al calitatii sunetului. Mai exista o varianta in care unda sonora este codata digital si anume DSD (SACD). In acest caz semnalul este stocat ca sunet digital modulat delta-sigma cu o frecventa de un singur bit la o valoare de esantionare de 2.8224 MHz.
Tipuri de fisiere de inalta rezolutie
• PCM 24 biti / de la 44.1 kHz pana la 192 kHz
Acestea pot fi stocate sub forma de FLAC, ALAC, WAV fara pierderi.
• DXD 24 biti / 352.8 kHZ
Acestea pot fi stocate sub forma de FLAC fara pierderi.
• DSD 1bit / 2.8224 MHz
Acestea pot fi stocate sub forma de DSF, DSDIFF fara pierderi.
Ce avem nevoie pentru a le asculta?
1. Un player portabil si o pereche de casti.
Ex: Sony NW-ZC300 + SoundMagic HP200
2. Un convertor D/A legat la un amplificator stereo si o pereche de boxe.
Ex: Aune X1S + Xindak MT-1+ Davis Acoustics Eva
De unde cumparam?
Atasam cateva linkuri catre magazine de unde puteti descarca muzica in format audio de rezolutie inalta.
www.hdtracks.com
www.classiconline.com
www.prostudiomasters.com
www.nativedsd.com
itrax.com
